Când 1 + 1 = de o mie de ori mai mult decât 2

    Ştim deja, matematica este ştiinţa exactă, precisă, riguroasă. Nu lasă loc de interpretări şi nu dă rateuri. De aceea, să pui la îndoială certutudinile matematicii, să găseşti erori în cele mai precise şi studiate teorii, mi s-a părut întotdeauna o dovadă de curaj. Viaţa totuşi o face. Provoacă la duel legile matematicii şi a tot ce înseamnă exact.

    Din şcoala primară aflăm că 1+1=2. Teoria se schimbă atunci când ne maturizăm şi începem să avem relaţii. Descoperim că, aplicate în realitatea vieţii personale, până şi cele mai exacte şi argumentate teorii capătă un rezultat variabil, imprecis şi individualizat. Începem să punem la îndoială certitudinile aplicate şi garantate de alţii şi căutăm să ne formăm propriile teorii şi certitudini. 

    Aşa descoperim că în relaţii 1+1 fac cel puţin 3.

    1+ 1 ≤ 3 (Eu+Tu+Noi).

    Mai mult decât atât, dacă

    Eu (1) = A+B+C + n×Calităţi pe care le am 
    Tu (1) = C+D+E+F +p×Calităţi pe care le ai 

    Şi dacă Eu + Tu suntem dispuşi să punem la comun toate calităţile şi arsenalul propriu de instrumente de lucru, iar pe ele ridicăm un templu, imaginează-ţi ce “Noi” bogat am construi. 

    Atunci 1+1 ar mai face 3? Nu. Ar face cât vrem noi.

    Ca ecuaţia să fie mai jucăuşă, o complicăm puţin. Printre multe plusuri inserăm (cu intenţie sau nu) o serie de minusuri.

    Eu (1) = A+B+C+ n×Calităţi pe care le am – m×Obstacole pe care le pun în calea lui “noi”
    Tu (1) = C+D+E+F +p×Calităţi pe care le ai – q×Obstacole pe care le pui în calea lui “noi”

    Dar tot matematica ne învaţă că minus cu minus fac plus. Aşa că un minus de la mine cu un minus de la tine nasc împreună câte un plus. Totodată, ştim că minusul anulează plusul, aşa că dacă nu avem acelaşi număr de minusuri, balanţa se dezechilibrează, iar templul nostru se dărâmă.

    Oare nu putem fi mai inteligenţi decât atât? Înainte să ne ridicăm templul, haide să consolidăm fundaţia mai bine. Fiecare să îşi ducă minusul în partea cealaltă, dincolo de egal şi să îl tranforme în plus. Matematica ne permite asta.

    7-2=5
    7=5+2

    dar oare noi ne permitem să facem asta? Când şi cum o putem face?

    • când ştim că dacă ar fi convertit în plus minusul ar face un “Upgrade” fundaţiei (Eu/Tu) sau templului comun (Noi), 
    • prin dorinţa de a-i dărui celuilalt mai multe plusuri decât minusuri,
    • prin curajul de a ne asuma riscul evoluţiei noastre,
    • prin renunţarea la orgoliu şi la ideea de “Acesta/ Aceasta sunt eu, cu bune şi cu rele. E greu să mă mai schimb la vârsta mea” şi prin îmbrăţişarea ideii de “Oare cât de bun pot deveni?”.
    • prin dorinţa de a lucra cu toate instrumentele cu care Dumnezeu ne-a înzestrat pentru a face din noi cea mai frumoasă operă de artă. Cu toţii avem sânge de artist, talente de magicieni şi organizarea unui bun manager de proiect. Nu întotdeauna suntem conştienţi de aceste calităţi şi nu întotdeauna vrem să le folosim. Ne modelăm personalitatea zi după zi. Materializăm visuri şi obiective încă de când suntem mici. Prin asta ne putem numi magicieni, arhitecţi şi creatori. Nu doar că ne numim…. chiar suntem. Suntem magicienii care au curajul să pună la îndoială chiar şi cele mai sigure teorii şi să îl transforme pe doi în infinit. 

     

  • Ce trebuie să știm atunci când promitem?

    Promisiunea este forţă, putere, curaj sau e doar o slăbiciune? Mereu m-am întrebat asta. Nu am înţeles niciodată de ce în copilărie mama îmi spunea că nu face promisiuni pentru că nu vrea să mă…