7 lecții despre vocație din cartea “Lasă-ți viața să vorbească”, Parker J. Palmer

Dacă avem cu toții șansa unei vieți dedicate unui scop înalt… cu siguranță da. Dacă toți ne naștem cu daruri și talente de care lumea are nevoie, poți fi sigur.

Oare doar cei norocoși sunt capabili să își descopere sensul vieții (vocația)? Aș spune că nu, ci mai degrabă cei curioși și curajoși. Cei care au bine înrădăcinată în minte ideea că toți venim pe lume cu scopul de a ne manifesta darurile unice, talentele și autenticitatea de care lumea are nevoie.

Cred că așa cum mulți visăm împlinirea pe plan personal (să avem o familie și să ne așezăm pe drumul nostru) la fel ar trebui să pornim în viață cu dorința de a descoperi harul cu care ne-am născut. Altfel, risipim o mare parte din valoarea noastră. Din scopul vieții noastre. 

Nu doar cei norocoși își pot manifesta darurile. Ci oamenii însetați să își asculte chemarea, chiar dacă această chemare nu le oferă de la început siguranța financiară. Însă le oferă ceva mai important: prezența lor, liniștea, creativitatea și bucuria care, în scurt timp, devin molipsitoare.

Într-o lume plină de vieți eșuate, cu greu am crede că viața fiecăruia este dedicată unui scop înalt. Iar cartea Lasă-ți viața să vorbească explică perfect și unde ne pierdem.

De multe ori descoperirea vocației e un proces pe care îl înțelegem greșit. Așa cum spune și autorul Parker Palmer, adesea încercăm să impunem vieții și personalității un anumit talent, fără să ținem cont de ce au viața și sinele de oferit. E posibil ca ceea ce sinele oferă să fie mult mai valoros decât ceea ce vrei sau ar trebui tu să ai. 

Mi-am aliniat cele mai alese idealuri și am pornit să le ating. Rezultatele erau rareori admirabile, adesea demne de luat în râs și câteodată grotești. Dar întotdeauna erau ireale, o deformare a adevăratului meu sine – așa cum se întâmplă atunci când trăiești din exterior spre interior, și nu din interior spre exterior. Pur și simplu găsisem o cale <<nobilă>> de a trăi o viață care nu era a mea, o viață imitând eroi, în loc să-mi ascult inima.

Adevăratul sine, odată silit, ni se va împotrivi întotdeauna, uneori cu un preț enorm, ţinându-ne viețile în așteptare, până îi vom cinsti adevărul.

Apoi credem că talentele și pasiunile valoroase țin doar de artă, cultură, frumos și mai puțin de ceea ce au nevoie oamenii să vadă, să audă, să simtă sau să învețe să facă. Poți fi artist în orice domeniu. Poți fi artist învățându-i pe alții cum să gătească. Poți fi artist în educația copiilor tăi. Poți fi maestru meșterind prin casă tot felul de lucruri banale, dar pe care alții nu știu să le facă și au nevoie ca tu să le faci în locul lor (contra cost, evident).

În cartea Lasă-ți viața să vorbească găsești mai multe explicații despre rătăciri și despre ce înseamnă să-ți găsești sensul vieții. Am trecut pe scurt ideile care mi-au atras atenția. Sunt idei care m-au făcut să înțeleg că toți avem un sens, dar nu toți reușim să îl descoperim. Tocmai pentru că procesul este lung, iar rezultatele sunt obținute în timp. Procesul implică răbdarea noastră, pasiunea, curajul, curiozitatea de a ne antrena în tot felul de activități, dorința de a ne dedica timpul și pe noi înșine altora. 

Te las să treci prin filtrul minții tale cele 7 lecții și să le alegi pe cele care ți se potrivesc. Nu am detaliat lecțiile pentru că aș vrea ca tu singur să o faci, citind cartea lui Parker J. Palmer, Lasă-ți viața să vorbească. O găsești la editura ACT & Politon. Lectură plăcută și multă inspirație în drumul către tine însuți!

 

7 lecții despre vocație

1. Vocația nu reprezintă un țel pe care îl urmăresc. Reprezintă o chemare pe care o aud. 

2. Vocația nu vine din voință. Ea vine din ascultare. 

3. Vocația nu este un scop de atins, ci un dar de primit. 

Când suntem mici suntem întrebați ce vrem să ne facem când vom fi mari. Răspundem senin: aviator, medic, cântăreț, artist… însă cel mai bun răspuns ar fi Vreau să devin eu… eul pentru care am fost creat să devin. În cartea Lasă-ți viața să vorbească mi-a plăcut enorm povestirea hasidică pe care o prezintă autorul. Este o uimitoare concluzie, dar și tendința universală de a dori să fim altcineva:  

La bătrânețe, rabinul Zusya a spus: “În lumea de dincolo nu mă vor întreba De ce n-ai fost Moise? Mă vor întreba De ce n-ai fost Zusya?”  

 

4.  Ne găsim chemările revendicându-ne individualitatea autentică, fiind noi înșine, trăind în lume ca Zusya, și nu străduindu-ne să fim Moise.

Cea mai profundă întrebare vocațională nu este << Ce ar trebui să fac cu viața mea?>>, ci mai elementarele și  mai solicitantele: <<Cine sunt eu? Cine este natura mea?>>.

5. Vocația este locul în care bucuria ta profundă se întâlnește cu nevoia profundă a lumii. 

6.  Vocația, la cel mai profund nivel nu zice: vreau să mă duc în locul acesta ciudat, unde trebuie să învăț un nou mod de a trăi și unde nimeni, nici măcar eu nu înțeleg ce fac. Vocația, la cel mai profund nivel al ei zice: Nu pot să nu fac asta din motive pe care nu pot să le explic altcuiva și pe care nu le înțeleg nici eu pe deplin, dar care sunt totuși irezistibile.

7. Vocația se naște din răbdarea, curajul, pasiunea și credința de a întreprinde călătoria ta interioară.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply