Cândva, demult, când unele trăiri erau prea mari, prea greu de înțeles, de dus sau de integrat, oamenii le personificau. Când nu existau studii concrete sau cercetări, explicații raționale, atunci multe înțelegeri veneau prin intermediul poveștilor spuse în jurul focului.
De-a lungul istoriei, oamenii au încercat să dea sens lumii care îi înconjoară, personificând-o. Furtunile, cutremurele sau schimbările anotimpurilor nu erau simple fenomene naturale, ci deveneau părți dintr-o poveste mai mare.
Zeus controla cerul, fulgerele și tunetele în mitologia greacă, iar Poseidon stăpânea mările și cutremurele.
Prin aceste imagini, oamenii își puteau exprima frica de necunoscut, bucuria descoperirii și dorința de a controla ce părea imposibil de stăpânit. Astfel s-au născut miturile — încercări poetice și simbolice de a înțelege necunoscutul. Mitul devenea astfel o hartă arhetipală a lumii, un limbaj simbolic care transforma haosul naturii în înțelesuri.
Însă această tendință nu s-a limitat doar la fenomenele naturii. Oamenii au început să personifice trăirile interioare — frica, iubirea, răzbunarea, moartea sau destinul. Experiențele abstracte, greu de înțeles, se transformau în personaje. În ele, omul se oglindea pe sine.
Grecii antici au întruchipat iubirea în Eros, războiul în Ares, înțelepciunea în Atena, iar soarta au pus-o în mâinile celor trei ursitoare Moire — cele care țeseau firul vieții. Prin aceste personificări, oamenii umanizau ceea ce poate era greu de trăit.
De la mituri la povești cu supereroi
Nici în timpurile moderne, acest tipar nu a dispărut. Poveștile cu supereroi, precum cele din universul Marvel, sunt o continuare contemporană a miturilor antice. Ele au prins viață mai ales în perioadele de criză, cum a fost cel de-Al Doilea Război Mondial, când oamenii aveau nevoie de simboluri ale curajului și speranței.
Captain America, creat în 1941 de Joe Simon și Jack Kirby, este poate cel mai cunoscut exemplu: pe coperta revistei de benzi desenate, Captain America îl lovește cu pumnul pe Hitler — cu luni înainte ca SUA să intre în război. Alte povești din acea perioadă prezentau eroi care luptau împotriva naziștilor, spionilor sau sabotorilor, ridicând moralul publicului.
La fel, vechii nordici și-au creat conceptul de Valhalla, pentru a da sens morții în luptă și pentru a transforma frica în glorie. Era modul lor de a accepta suferința și de a o integra într-o poveste care conferă sens existenței.
Astăzi, din fericire, nu mai trecem prin atâtea războaie ca străbunii noștri, însă miturile, basmele și poveștile cu eroi au rămas — o comoară care capătă mereu un nou mesaj și o nouă valoare. Chiar dacă nu mai luptăm pe câmpuri de bătălie, multe povești moderne vorbesc despre războiul nostru interior, despre lupta cu umbrele, fricile, traumele noastre, cu depresia, cu doliul, cu pierderile.
Ce este călătoria eroului?
Această transformare a miturilor externe în povești despre lumea interioară a omului este esența Călătoriei Eroului.
Conceptul, identificat de scriitorul american Joseph Campbell în lucrarea sa Eroul cu o mie de chipuri (The Hero with a Thousand Faces), descrie un tipar universal al poveștilor umane.
În viziunea lui Joseph Campbell, eroul este bărbatul sau femeia care a fost în stare să-și depășească limitele personale și istorice locale, ajungând la formele umane normale și general valabile. Altfel spus, în viziunea lui Joseph Campbell, eroul este persoana care reușește să depășească propriile limite și condiționări, ajungând la o viață și un fel de a fi care pot inspira și ghida oamenii sau comunitatea din care face parte.
Poate că nu ți-ai dat seama încă, dar și tu trăiești propria ta Călătorie a Eroului. Nu ai nevoie de o sabie, de o coroană sau de o hartă magică — călătoria eroului presupune să începi să îți spui da ție, să te apropii de viață așa cum este, să faci alegeri, să greșești, să îți asumi riscuri, să îți înfrunți fricile, să descoperi comoara adevăratului tău sine și să reușești să o aduci în lume, cu toate binecuvântările și provocările sale.
Sunt cu siguranță mult mai multe de adus despre această călătorie universal valabilă, în care fiecare suflet își poate oglindi atât calitățile, cât și aspectele de umbră, însă pentu moment închei articolul aici și las deschise câteva întrebări care sper să te inspire să vezi miturile, poveștile mai mut decât pe niște resurse ale copilăriei noastre:
-
Ce povești îți plăceau când erai mic(ă)?
-
Ce sens au ele pentru tine acum, în viața de adult?
-
Ce eroi te-au inspirat — și ce ai TU în comun cu ei?
-
Ce lupte duci astăzi și cum le poți privi ca pe niște încercări din propria ta aventură?
-
Care este „comoara” pe care o cauți în viața ta?
-
Și, mai ales, ce ai putea face chiar acum pentru a merge mai departe pe drumul tău?
Poate că răspunsurile nu vor veni imediat. Dar fiecare întrebare e o poartă — spre tine, spre curaj, spre propria ta poveste.
No Comments