Cum îți descoperi vocația? Cum afli care este scopul vieții tale?

De-a lungul existenței, poate că te-ai întrebat de multe ori care este vocația, scopul vieții tale. La fel ca în versul lui Florin Chilian, ți-ai pus întrebarea: “Ce caut eu în viața mea?” sau “Ce îmi doresc să fac cu adevărat?”. Ai simțit că, dincolo de normalitatea cotidiană, viața înseamnă mai mult. Că existența nu se rezumă la a avea un loc de muncă, a plăti facturile la timp, a întemeia o familie, a călători și a spera la ziua pensionării…. Dincolo de toate există o chemare pe care doar sufletul tău o aude și care este dedicată unui scop înalt.

Astfel de momente nu sunt iluzii trecătoare ale vieții tale profunde. Ci sunt moduri în care viața începe să îți vorbească și te invită la dialog. Dacă accepți sau nu să dai curs conversației până la finalul ei, ține de alegerea, răbdarea și curajul tău. Din propria experiență îți spun că procesul, deși nu este ușor, dă sens unic fiecărei clipe din viață, așa că merită. Astfel, vocația devine o căutare continuă. O conversație care se întinde pe ani de zile și un drum aflat permanent în lucru.

Această perspectivă este ascunsă în însuși cuvântul vocație, care își are rădăcini în termenul latinesc “voce”. Vocația nu reprezintă un țel pe care îl urmăresc. Reprezintă o chemare pe care o aud. Înainte să-i pot spune vieții ce vreau să fac cu ea, trebuie s-o ascult când ea îmi spune cine sunt eu. Trebuie să ascult de adevărurile și valorile din centrul propriei mele identități, nu de standardele după care ar trebui să trăiesc.

(Parker J. Palmer – Lasă-ți viața să vorbească)

Pasiunea vs. vocația

În cartea Lasă-ți viața să vorbeascăam descoperit cea mai autentică definiție a vocației.

Vocația nu înseamnă o simplă pasiune, așa cum cred mulți, ea este mai mult decât atât:

  • Ea poate implica mai multe pasiuni. Este suma calităților, dar și a limitărilor tale. Este matricea unică a lucrurilor pe care le faci bine și cu plăcere și care se pot îmbina  sub forma unor joburi/locuri de muncă/afaceri la care nici nu te gândești.
  • Își împlinește scopul atunci când e utilă și celor din jur. Da, vocația se poate naște dintr-o  pasiune, dar devine un sens al vieții abia atunci când întâlnește nevoia oamenilor. Când ceea ce-ți place să faci îi ajută pe cei din jurul tău psihic, fizic sau sufletește.

Vocația este locul în care bucuria ta profundă se întâlnește cu nevoia profundă a lumii.

Așa că, atunci când te hotărăști să-ți asculți chemarea și să afli care este scopul vieții tale, nu este suficient să te întrebi ce-mi place să fac, ci mai curând: cum aș putea să inspir și să ajut cât mai mulți oameni prin ceea ce iubesc eu să fac?

Afli scopul vieții lăsându-ți viața să-ți vorbească

Știu că trăim într-o lume în care căutăm cele mai bine plătite joburi, apoi ne modelăm talentele, comportamentul și felul de a fi după cerințele fișei de post. Însă, îți găsești vocația atunci când urmezi pașii în sens invers. Când mai întâi descoperi pe rând talentele, ți le antrenezi, îți observi felul de a fi, descoperi ceea ce iubești să faci și ce nu, și din toate dai naștere “jobului” perfect. Este ceea ce promovează și Cristian Onețiu prin conceptul de Antreprenoriat vocațional.

Unii își descoperă vocația intuitiv – simt nevoia profundă de a-și asculta chemarea, chiar dacă acea chemare nu primește aprobarea părinților, profesorilor, societății și nici nu pare a fi “ceva  bine plătit și de viitor”. Pe aceștia îi numim, în mare parte, artiști sau genii. Sunt “neînțeleși” până în momentul în care se aliniază perfect cu sensul vieții lor și atunci devin modele, mentori sau minți care îi inspiră pe cei din jurul lor.

Alții au norocul să se nască lângă părinți care îi încurajează de mici să descopere cine sunt și ce vor cu adevărat.  Iar pe ei în numim „norocoșii câștigători ai unui vieți autentice”.

Însă o mare parte dintre noi, ne descoperim vocația:

  • când ne-am săturat să facem ceea ce nu ne place;
  • când în loc să fie estompată în timp, chemarea sufletului devine tot mai asurzitoare pe zi ce trece;
  • când ne plictisim să copiem eroii din jurul nostru și hotărâm să devenim noi înșine eroii;
  • când ne săturăm să ascultăm ce cred alții că e bine să facem și decidem să aflăm singuri ce este potrivit pentru noi.

Atunci, așa cum spune autorul Parker J. Palmer, e momentul în care încercăm să ne amintim cine eram la venirea pe lume și să ne revendicăm darul adevăratului sine.

Când te afli în astfel de situații, psihologul Niculina Gheorghiță recomandă să te întrebi ce îți plăcea să faci când aveai 14-16 ani? Niculina Gheorghiță afirmă că la vârsta aceasta scoatem la suprafață adevăratele noastre daruri, după care uităm de ele. 

În cartea  Lasă-ți viața să vorbească am găsit ceva asemănător, semn că răspunsul se poate afla chiar în trecutul tău. Autorul spune:

Când ne rătăcim adevăratul sine, cum putem să-i regăsim urma? O modalitate este să căutăm indicii în poveștile anilor din tinerețe, ani în care trăim mai aproape de darurile noastre înnăscute.

Încă de la început, viețile noastre ne lasă indicii spre individualitate și vocație, deși indiciile pot fi greu de descifrat.  Dar să încercăm să le interpretăm merită pe deplin osteneala – mai ales dacă avem douăzeci, treizeci sau patruzeci de ani, simțindu-ne cu desăvârșire pierduți, după ce am tot rătăcit sau am fost târâți departe de darurile noastre înnăscute.

Într-adevăr, merită să îți urmezi chemarea, indiferent de vârsta pe care o ai. O persoană care până la 40 de ani a făcut ceea ce nu i-a plăcut, ce poate pierde atunci când se hotărăște să-și asculte chemarea? 

Dacă te afli în proces de căutarea al vocației tale și îți dorești să te descoperi, cartea Lasă-ți viața să vorbească, de Parker J. Palmer, devine  un bun ghid al acestui proces. Este cartea care îți dă curajul să treci dincolo de frici și să-ți urmezi chemarea.

Departe de a fi o carte de  genul cum să, Lasă-ți viața să vorbească este mai mult un eseu, este călătoria pe care a făcut-o însăși autorul în drumul către vocația sa. În poveste sunt inoculate însă, nenumărate lecții consistente, idei transformatoare care dau curaj și o mână de ajutor celor care simt că au rătăcit drumul bun al vieții lor. 

Mi-a plăcut enorm cartea, tocmai pentru că lecțiile nu sunt puse pe tavă, ci te lasă pe tine, cititorul, să înțelegi și să filtrezi din poveste doar ceea ce ești pregătit să înțelegi și să afli. Din acest motiv, pentru unii cartea poate fi banală, însă pentru mințile și sufletele profunde care știu să prindă ideile printre rânduri, cartea devine o revelație și un ghid al transformării.

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply d. februarie 17, 2018 at 11:15 am

    Foarte interesant, chiar am s-o citesc

    • Reply literapiaa@gmail.com februarie 17, 2018 at 11:58 am

      O să găsiți multe subiecte interesante în carte! Lectură plăcută! 🙂

    Leave a Reply