Cum să îți descoperi vocația

Parker J. Palmer spune un lucru deștept despre vocație în cartea sa, „Lasă-ți viața să vorbească”:

Vocația nu reprezintă un țel pe care îl urmăresc. Reprezintă o chemare pe care o aud. Această perspectivă este ascunsă în însuși cuvântul vocație, care își are rădăcini în termenul latinesc <<voce>>.

Pe scurt, ce lucruri simți că te cheamă, dar refuzi să le asculți? Ce lucruri îți dorești să faci, chiar dacă acestea nu îți generează bani, nu te îți aduc mai multă faimă sau mai mult succes? Pur și simplu te-ai trezit peste noapte că vrei să faci un lucru nou, nu curs de pictură, de dans, de escaladă, de orice. Și gândul acesta nu ți-a venit o singură dată, te bate la cap în mod insistent de ceva timp, iar tu la fel de insistent îl ignori?

 Probabil din acest motiv spune și Parker J. Palmer că:

Înainte să-i pot spune vieții ce vreau să fac cu ea, trebuie s-o ascult când ea îmi spune cine sunt eu. Trebuie să ascult de adevărurile și valorile din centrul propriei mele identități, nu de standardele după care ar trebui să trăiesc.

Ascult-o când ea îți spune  „hei, cei ar fi să începi proiectul X? Ce ar fi să scrii o carte? Să îți deschizi un blog? Să faci deserturi pentru prieteni? Să faci clipuri amuzante pentru copii”. Să… orice te face să te simți bine într-un mod integru.

Ce nu este vocația

Cu alte cuvinte, descoperirea vocației nu începe cu o căutare exterioară. Nu începe de la ceilalți. Nu are legătură cu așteptările lor pentru tine. Cu ce vor ei să devii sau ce își imaginează că ești. Sunt doar proiecțiile lor și merită să te desprinzi de ele atunci când ești în căutarea vocației tale. 

Găsirea vocației începe cu tine. Și mai exact cu lucrurile care pe tine te fac să te simți bine, independent de ceilalți. Cu acele momente în care bucuria ta devine radiantă. Abia apoi, oamenii vor veni către tine, pentru că prin ceea ce faci, prin vocația ta, le aduci ceva ce au nevoie. Așa cum spunea și maestrul Aivanhov: „când cineva iubește un lucru, această iubire devine contagioasă și îi poate influența pe cei din jur, deoarece ființa omenească are posibilitatea să comunice celorlalte un element din ceea ce ea posedă.”

Pasiunea vs. vocația

În cartea Lasă-ți viața să vorbeascăam descoperit cea mai autentică definiție a vocației.

Vocația este locul în care bucuria ta profundă se întâlnește cu nevoia profundă a lumii.

Ea poate implica mai multe pasiuni. Este suma calităților, dar și a limitărilor tale. Este matricea unică a lucrurilor pe care le faci bine și cu plăcere. Își împlinește scopul atunci când e utilă și celor din jur. 

Întrebări care ajută să îți descoperi vocația

Pe scurt, poți începe cu câteva întrebări: 

  • Care sunt lucrurile care îți aduc bucurie? (nu ne referim aici la simple pasiuni. Gândește-te la acel lucru pe care atunci când îl faci, lumea toată parcă stă în loc).
  • Care este acea activitate pe care atunci când o practici uiți de timp? Uiți că ți-e, foame, sete, somn? 
  • Care este acea acțiune pe care atunci când o faci simți că te hrănești cu energie, creativitate, bucurie?
  • Ai putea face acel lucru, chiar și dacă nu ai fi plătit pentru el?
  • Care este acea activitate pe care atunci când o practici simți că îți aduce un scop? 
  • Care este activitate pe care atunci când o practici simți că te conectează cu oamenii din jur, că îți dă un sens?
  • Cum ai putea să inspir și să ajuți cât mai mulți oameni prin ceea ce iubești să faci?

Vocația cuprinde, printre altele, acele activitate pe care atunci când le practici simți că te umpli de energie. Nu simți oboseală, nu știi cât timp a trecut, ești prezent 100%, ești absorbit de acel ceva.  

Puteam observa un astfel de comportamente și la copii sau la unii adolescenți. Atunci când sunt ancorați într-o activitate, nu au noțiunea timpului. Așa că un alt indiciu poate fi să explorezi perioadele tale de 1-7 ani și 7-18 ani. 

  • Ce îți plăcea să faci atunci când erai mic?
  • Ce pasiuni aveai în adolescență?
  • Ce pasiuni aveai în perioada 7-14 ani?
  • Ce visai să devii?

Zice bine nenea Parker:

Când ne rătăcim adevăratul sine, cum putem să-i regăsim urma? O modalitate este să căutăm indicii în poveștile anilor din tinerețe, ani în care trăim mai aproape de darurile noastre înnăscute.

Încă de la început, viețile noastre ne lasă indicii spre individualitate și vocație, deși indiciile pot fi greu de descifrat.  Dar să încercăm să le interpretăm merită pe deplin osteneala – mai ales dacă avem douăzeci, treizeci sau patruzeci de ani, simțindu-ne cu desăvârșire pierduți, după ce am tot rătăcit sau am fost târâți departe de darurile noastre înnăscute.

Într-adevăr, merită să îți urmezi chemarea, indiferent de vârsta pe care o ai. O persoană care până la 40 de ani a făcut ceea ce nu i-a plăcut, ce poate pierde atunci când se hotărăște să-și urmeze chemarea? 

Instrumente utile 

Dacă te afli în proces de căutarea al vocației tale, poți începe cu aceste seturi de întrebări, iar cartea Lasă-ți viața să vorbească, de Parker J. Palmer, poate fu  un bun ghid pentru tine. Este cartea care îți dă curajul să treci dincolo de frici și să-ți urmezi vocația.

Departe de a fi o carte de  genul „cum să”, Lasă-ți viața să vorbească este mai mult un eseu, este călătoria pe care a făcut-o însăși autorul în drumul către vocația sa. Așa că este un model bun pentru toată lumea. 

Mi-a plăcut cartea, tocmai pentru că lecțiile nu sunt puse pe tavă, ci te lasă pe tine, să înțelegi și să filtrezi din poveste ce îți trebuie.

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply d. februarie 17, 2018 at 11:15 am

    Foarte interesant, chiar am s-o citesc

    • Reply literapiaa@gmail.com februarie 17, 2018 at 11:58 am

      O să găsiți multe subiecte interesante în carte! Lectură plăcută! 🙂

    Leave a Reply