De ce critica este o formă de autoapărare și neîncredere în sine?

Oamenii au nenumărate defecte pe care nici nu vreau să le enumăr.

Interesant este modul în care reacționăm diferit la fiecare.

Unii îi critică pe cei supraponderali, în timp ce alții pe cei prea slabi. Unii  pe cei aroganți, în timp ce alții pe cei timizi. Dacă unele slăbiciuni ne sunt indiferente, altele ne fac să reacționăm ca și cum am lua foc. Devenim nervoși, ironici, agresivi. 

De ce dintre sutele de defecte reacționăm doar la unele dintre ele? Există oare un criteriu de selecționare? Cu siguranță, da.

Dove-Meet-Cathleen-main-700x277

Conform legii rezonanței,  transferul de energie între două sisteme vibratorii  (în cazul acesta: cel care critică și cel care este criticat) se face doar atunci când,  la un anumit nivel, sistemele oscilează pe aceeași frecvență. Au o energie comună.

Când cineva te critică agresiv, ironic, răutăcios, pentru felul în care arăți (de exemplu) este clar că acea persoană are ea însăși nemulțumiri legate de aspectul ei fizic. Ceea ce percepe ca fiind greșelile altora sunt de fapt, propriile sentimente față de ea însăși. Proiectează în alții propriile slăbiciuni. Dacă nu s-ar apăra de ceilalți atacându-i, criticându-i (fie cu voce tare, fie doar în mintea sa) ar fi ea atacată de ceilalți.

Diferența între sfat și critică

Îți dai seama ușor când cineva îți dă un sfat sau te critică răutăcios. Intențiile sunt diferite, de aceea energiile pe care le primești și deschiderea cu care primești mesajele sunt diferite.

Dacă în primul caz te simți susținut, în cel de-al doilea te simți subestimat, pus pe treaptă inferioară.

Dacă ai observat, oamenii perfecționiști au tendința să critice mult, asta pentru că sunt critici chiar cu ei înșiși. Perfecționismul nu este altceva decât un mod de a spune: “încă nu sunt suficient de bun”. Pentru că acesta este sentimentul față de ei înșiși și nu au curajul să îl recunoască, încearcă să îi aducă pe toți ceilalți la același nivel. “Dacă eu nu sunt suficient de bun, nici ceilalți nu sunt suficient de buni”. 

“Există nenumărate exemple în această direcție. Unele sunt triviale, dar altele țin de viață și de moarte. Astfel,

  • vedetele de cinema sunt criticate că au slăbit prea mult, în timp ce întreaga națiune tinde să devină obeză.
  • Mișcările anti-război sunt denunțate ca anti-patriotice, în timp ce toată lumea plătește taxe pentru a ucide cetățenii unei țări care nu a făcut niciun rău Americii.”

Toți oamenii se folosesc de mecanismul proiecției pentru a evita să privească în ei înșiși.” ( Efectul umbrei, Deepack Chopra)

Regula se aplică și atunci când tu însuți reacționezi furios la defectele celor din jur. Defectele la care reacționezi necontrolat ascund anumite trăsături pe care le suprimi de teamă că dacă vor fi recunoscute nu vei mai fi la fel de bun ca acum. Cu alte cuvinte, ceea ce criticăm este ceea ce ne amenință imaginea de sine.  Nu ai avea niciun motiv să reacționezi furios în fața unui defect, dacă nu te-ai simți amenințat de el. Ți-ar fi indiferent, nu? L-ai lăsa să treacă la fel ca multe alte defecte.

Cu alte cuvinte, oamenii care reușesc să te scoată din starea ta neutră, printr-o energie negativă, sunt un mod de a afla cu ce părți din tine nu ești împăcat încă. Care sunt slăbiciunile tale, punctele vulnerabile pe care nu ai curaj să le recunoști.

În cartea Efectul umbrei, Deepack Chopra susține că pentru a înceta să mai proiectezi, trebuie mai întâi să intri în contact cu sentimentele tale chiar atunci când ai tendința să critici pe cineva. Să le recunoști, să le accepți și să observi ce se ascunde în spatele lor…ce aperi, de fapt.

  1. Privește ceea ce faci
  2. Intră în contact cu propriile tale sentimente
  3. Reconciliază-te cu sentimentele tale
  4. Detașează-te și abandonează-te
  5. Nu te mai judeca singur
  6. Recunoaște-ți corpul emoțional

sunt pașii pentru acest proces (desprinși din cartea Efectul umbrei).

Partea fascinantă este că atunci când îți faci curaj să recunoști că defectele pe care le proiectezi în alții sunt și defectele tale…când le dai voie să existe, tu devii complet. Un Yin și Yang. Iar “defectele” te vor completa acolo unde ai nevoie și așa cum ai nevoie.

Așa cum spunea C.G Jung, “prefer să fiu complet decât bun”. Dă-ți voie să fii “imperfect”, iar asta îți va construi o viață perfectă.

P.S. Pentru a înțelege mai bine efectul ascuns al criticilor, îți recomand să citești cartea Efectul Umbrei,  și să urmărești documentarul cu același nume.

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply