Recenzie Cuvântul Anului 2021 ✨Cu Delia Mureșan

Cuvântul Anului nu este o carte, deși s-ar putea scrie o bibliotecă de povești pe această temă, Cuvântul Anului  este un eveniment ținut de Delia Mureșan la care am participat anul trecut pentru prima dată. Voi fi prezentă și anul acesta, pe 21 decembrie cu un entuziasm greu de stăpânit. 

Abia aștept să aflu ce cuvânt voi primi pentru 2022. Pentru că, așa cum spune și Delia, nu tu alegi cuvântul, ci el te alege pe tine. 

În 2021, în meditația Deliei m-a ales un cuvânt neașteptat: „flori de cireș”. Și de aici a început o poveste frumoasă.

 Nu l-am auzit, dar l-am văzut, proiectat pe un ecran imaginar. Știam și ce cireș este, iar prima reacție a fost „este prea frumos pentru mine”. Primul gând cu care a trebui să lucrez: „Nu merit…” Apoi m-a cuprins un fel de tristețe și nu pricepeam de unde naiba vine și ce treabă are cu magia florilor de cireș.

Nu era orice cireș, ci unul pe care îl admiram mereu în drumul meu spre birou. Aproape că aveam o relație specială cu el. Mă lăsăm fascinată… din martie-aprilie când începea să își scoată la lumină mugurii, apoi în mai când mă înnebunea mirosul lui, până în iunie, când începeam să îi văd roadele și să zic: „abia aștept să gust din ele”. Deci nu ar fi fost loc de tristețe în tot peisajul acesta. Totuși supărarea mea venea de undeva. Din gândul că acel copăcel, singura sursă verde din drumul meu spre muncă, înghesuit între blocuri și ciment gri, copăcelul acela era prea frumos pentru un București atât de șters. Oamenii treceau pe lângă el fără un zâmbet, fără un gând de „mulțumesc că aduci culori și viață pe aici”. 

Mi-ar fi plăcut să îl văd într-o livadă cu mulți alți copăcei ca el. Lângă alți cireși mândri, înfloriți și gata să își reverse magia către muritori de rând ca mine. Atunci cuvântul anului mi-a spus că sunt blocată, că deși nu am rădăcini, știu foarte bine să mă înfig în locuri nepotrivite mie, apoi să găsesc tot felul de motive proaste să rămân în zonele alea nașpa ca străzile din București. Așa că în meditațiile mele mi-am imaginat în multe seri că merg la acel cireș din realitate, că îl cuprind cu multă iubire și că îl pot muta într-un loc prosper, plin de oameni ca el. Așa am reușit să înțeleg că mediul în care stau mă susține sau nu să înfloresc. Mi-am făcut curaj să mă întreb dacă jobul în care sunt mă ajută să cresc, dacă garsoniera în care stau mai este potrivită etapei mele și dacă cei apropiați știu că sunt ca un cireș care încă nu are curajul să înflorească. La toate,  răspunsul a fost un NU strigat din toate balamalele. Iar ecoul a venit ca o nevoie a mea de a-mi reinventa spațiul. Într-un an în care credeam că florile de cireș îmi vor aduce roade la final de iunie… nhea… realitatea e că eu văzusem flori de cireș, nu roadele lui… într-un an ca acesta, nu am cules ceva palpabil, dar am ajutat copăcelul meu să crească. Mi-am schimbat jobul, un job care promitea multe, dar în realitate mă făcea să mă simt mică, am schimbat garsoniera pe un loc în care mă străduiesc să cultiv cu răbdare și iubire sentimentul de fi acasă, am început să îi recunosc pe cei care cred sincer în mine și nu în proiecțiile lor, am mărit familia aducând în casă un membru nou, o flocoșenie căreia iubitul meu nu putea să îi găsească un nume mai bun. Marvel, adică minune și chiar este o minune de la care zilnic învăț câte ceva – mă oftic că nu știe să vorbească limba noastră, așa că am nevoie să învăț să transmit mesajele pe limba ei pisicească și adorabilă. 

La final de an, gândindu-mă cât de multe lucruri s-au legat de acel cuvânt… flori de cireș, nu pot decât să mulțumesc cu recunoștință că avem evenimente faine și oameni frumoși ca Delia Mureșan. 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply