Marele Gatsby, F. Scott Fitzgerald

Marele Gatsby ar fi așteptat mult și bine în biblioteca mea dacă draga mea prietenă, Toni, nu mi-ar fi dăruit-o cu toată dragostea și cu următorul mesaj:

„De ce? Pentru că, din tot ce am reuşit să citesc eu până în acest moment, este povestea mea preferată de dragoste. Și am vrut să ai cartea de la mine.

Nu e cu happy ending, dar este o dragoste atât de profundă, un abandon total care echivalează cu inconștiența, un ideal care nici atunci când este atins nu-și pierde din intensitate. Este o dragoste trăită, respirată, simțită prin fiecare por, este o dragoste care așteaptă, ascultă, iartă, este o dragoste simţită în esențialul ei de un bărbat și asta mi se pare mie cel mai impresionant lucru la această carte.

Sper să-ți placă și ție la fel de mult!”

Cu siguranță recenzia mea s-ar fi putut încheia aici. Prietena mea, Toni a surprins într-un bilețel tot ce era mai esențial. Cum să nu citești cartea când ea vine cu acest mesaj? De aceea, deși aveam pe listă alte cărți, am ales să descopăr povestea despre care Toni îmi vorbește.

Într-adevăr, cartea prezintă o poveste diferită de tot ce am citit până acum. Lipsită de romantisme sau vorbe mari, ea se conturează simplu, sincer, fără să lase loc interpretărilor.

Chiar dacă Marele Gatsby pare a fi personajul principal, povestea este prezentată din perspectiva naratorului Nick Carraway. Un tânăr pe care destinul îl împrietenește cu misteriosul și renumitul milionar Jay Gatsby. Prin intermediul lui Nick Carraway aflăm trecutul personajului central și îl descoperim în esența lui, dincolo de zvonurile care circulă despre el la începutul cărții.

Tot lui Nick îi revine datoria de a povesti iubirea dintre Gatsby și Daisy. Este o poveste de iubire care începe cu cinci ani în urmă și care nu reușește să se consume în totalitate, la timpul ei. De aceea, amintirile trecute devin pentru Gatsby niște prelungiri iluzorii ale prezentului. Gatsby încearcă să readucă iubirea lor în prezent și să șteargă cei cinci ai despărțirii. După cum probabil ai intuit deja,  finalul nu va fi unul fericit, dar este unul la care nu te vei aștepta.

Ideea de final:

„Începe să trăiești din imaginație, nu din amintiri!”

Dincolo de povestea de dragoste  despre care Toni vorbea în bilețelele sale, am văzut o lecție a propriei noastre iluzii. O lecție a succesului orientat către alții, nu către tine însuți. Am înțeles că atunci când îți ancorezi toată energia în trecut, când te opui timpului, când nu accepți prezentul și păcălești destinul încercând să-i cucerești pe alții, nu poți încheia viața altfel decât nefericit!

P.S. Mulțumesc pentru minunata carte!

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply