Am primit cartea Zaraza, Andrei Ruse cu sfatul de a o savura alături de un pahar cu vin roșu și cu un playlist delicios pe fundal. Zis și făcut. Mi-am luat paharul cu vin, am dat play, am luat cartea de pe noptieră și nici că am putut să mă mai despart de ea.
Încă din primele rânduri am simțit că personajul principal al cărții, Cristian Vasile va deveni prietenul meu imaginar timp de câteva zile. M-am simțit ca atunci când eram mică și îmi imaginam că pe umerii mei stau îngerașii buni sau răi și îmi spun ce să fac. Am avut senzația că prietenul meu Cristi mă privește de undeva zâmbind, entuziasmat fiind de emoția cu care devorez fiecare pagină. Și chiar înainte de a bănui că sunt puțin nebună, am descoperit un interviu al autorului care mi-a confirmat că cine este singurul responsabil de nebunia mea:
Poate voi fi numit nebun, smintit de-a dreptul, să fie, dar am simţit efectiv că această carte mă cheamă la ea. Că Vasile (eu îi spun Cristi, dar de dragul interviului, să nu pară evident că mi-am făcut din personajul meu un prieten virtual) stătea acolo cu o mână ridicată, în acest amalgam de personaje şi personalităţi şi îmi spunea: ascultă-mă puţin, stai o clipă şi uită-te aici. Şi m-am uitat şi atunci mi-am dat seama că urmează noul meu roman.
Cum să nu citești romanul când afli de acest început? Cum să nu citești cartea când descoperi că ea îți deschide o lume paralelă în care abia aștepți să evadezi.
Fascinanta lume a lui Cristian Vasile
Cartea nu este nicidecum o întoarcere în timp, ci o prelungire a lumii tale reale în care abia aștepți să te abandonezi, detașându-te de orice tristețe sau întâmplare cotidiană. Așa arată lumea lui Cristian Vasile. O lume în care muzica transformă ura în iubire, pierderile în câștiguri, răutățile în iertări și moartea în eternitate.
Evadând în lumea Zarazei, descoperi pasiunea tangoului, descoperi ce înseamnă cu adevărat să iubești, te plimbi pe străzile Bucureștiul interbelic, stai la masă cu marii artiști ai vremurilor, stai de vorbă cu Eliade, cânți alături de Maria Tănase, compui versuri alături de Ion Pribeagu, râzi și plângi în același timp și asiști neputincios la decăderea Epocii de Aur…o decădere care, întâmplător sau nu, va coincide cu decăderea prietenului meu imaginar.
Dacă ar fi să prezint totul pe scurt aș spune că romanul este o “răzbunare” a vieții lui Cristian Vasile, cel care a făcut celebru cântecul Zaraza.
Descris pe larg, însă, romanul tratează mult prea multe teme încântătoare pentru a le putea cuprinde într-un singur articol. Așa că presimt că voi mai scrie despre acest roman…aș merge chiar mai departe cu laudele și aș transmite o petiție Ministerului Educației Naționale, prin care să îi propun să introducă romanul pe lista operelor studiate pentru examenul de bacalaureat la limba şi literatura romană. Dar asta este cu totul altă discuție.
În concluzie…
Zaraza e o carte care se degustă. Are toate ingredientele necesare sufletului și minții tale. Are umor, dar și dezamăgiri, are povești de viață dar și întâmplări superficiale, are istorie, dar și un București care se aseamănă foarte mult cu cel de astăzi. Depinde de tine ce lucruri lași să se înfiripe în sufletul tău.
No Comments